Biografie

Anul infiintarii: 1981-SUA
Anul desfiintarii: In activitate
Gen: Heavy Metal

Din aceeasi zona:
Venom
Hammerfall
Bathory

Componenta actuala:
Joey DiMaio (bass)
Eric Adams (voc)
Scott Columbus (bat)
Karl Logan (chit)

"Suntem in repetitii si cantam al dracului de dur si tare. Vom arata intregii lumi, ce se intampla atunci cand fanii MANOWAR din toate colturile lumii ni se vor alatura pentru a da un sut in cur sfarsitului de mileniu. Heavy Metalul Nu Va Muri Niciodata. Aceasta e ziua pe care o asteptam. Acum lansam chemarea la lupta pentru voi toti, Armata de Otel. Fiti alaturi de noi in aceste clipe de glorie. Suntem porniti pe Parjol, Moarte si Distrugere. Fuck The World! Hail And Kill!"
Semnat Manowar, 29 aprilie 1999. Mai exact, "Mesajul grupului Manowar catre Lumea Razboinicilor". Parca ar fi un text decupat din kitschul debordant al galelor de wrestling. Cel putin pentru cei neavizati, caci cei care au cat de cat idee cam cum sta treaba cu Manowar stiu, fara indoiala si unde bat asemenea fanfaronade agresive. De la bun inceput, Manowar s-a vrut o antiteza primara, bruta si pe deasupra 100% -macho- a tot ceea ce s-a inscris vreodata sub eticheta rock-ului clasic. Intolit in piei si blanuri neprelucrate, practicand o muzica bazata pe riff-uri agresive si texte in care principalele repere erau razboaiele, violenta si moartea, grupul a fost rapid catalogat de presa drept o gluma de prost gust. Ca lucrurile nu stau chiar asa o stiu toti amatorii de metale sanatoase – Manowar este inca pe baricade dupa aproape doua decenii de activitate, desi, in elanul lor de a deveni mai extremi de la un album la altul, membrii grupului s-au vazut in repetate randuri obligati sa-si caute o noua casa de discuri.

Inceputuri Desi amici inca de pe cand mergeau la aceeasi scoala din Auburn, New York, Joey DeMaio si Eric Adams nu cantasera niciodata impreuna inainte de a hotara sa puna bazele grupului Manowar, la sfarsitul anului 1980. Joey facuse insa parte din formatia liceului, fiind cunoscut in acea perioada ca un mare fan Black Sabbath. Pana intr-atat incat in timpul turneului "Heaven and Hell" reusea sa intre in anturajul grupului, imprumutandu-i chiar o parte din propriile scule idolului sau, Geezer Butler. Drept rasplata, Joey se alege cu un post de tehnician de efecte pirotehnice in echipa care ii insotea pe Sabati in turneu, iar cu ocazia show-ului sustinut la Newcastle, Ronnie James Dio il prezinta chitaristului Ross "The Boss" Friedman, care pe atunci activa in grupul francez Shakin’ Street, cel care deschidea concertele Black Sabbath in Europa.Nascut in Autralia, Ross mai cantase in State cu celebrii Dictators si tocmai se gandea ca a venit vremea sa incerce si ceva mai heavy. Gand la gand cu bucurie – caci exact acelasi lucru il urmarea si Joey cu Manowar – cei doi se intorc acasa si se pun serios pe treaba, alaturi de Eric si bateristul Karl Kennedy.Un an mai tarziu, in locul lui Karl apare Donny Hamzik (polonez de origine) si trupa purcede la inregistrarea materialului care va figura pe albumul de debut. Aparut in 1982, sub egida micii case de discuri Liberty, "Battle Hymns" nu se detasa prea mult din noianul de productii Heavy Metal care incepuse sa inunde piata americana, de remarcat fiind totusi aranjamentul pentru bass al uverturii "Wilhelm Tell", precum si prezenta unei bucati narate de faimosul actor si regizor de film Orson Welles in cadrul piesei "Dark Avenger". In rest, totul era clar, de la riff-urile heavy si textele standard pana la titulatura grupului – WAR (razboi), pentru ca in opinia lui Joey "viata e un razboi continuu", si MAN de la MANnish (barbatesc), pentru ca acelasi Joey considera ca "scena asa-zis metalica este complet bleaga".

In cautarea gloriei Cum-necum, in ciuda mistoului facut de presa americana pe seama costumatiei si a atitudinii voit provocatoare – care i-a si costat pierderea contractului cu Liberty la doar o luna de la lansarea albumului – tocmai acestea par sa aduca trupei un dram de faima in scena new-yorkeza, atragand astfel interesul casei de discuri Music For Nations. Tinand cu orice pret sa arate ca tot ceea ce se invarte in jurul imaginii grupului e departe de a fi o gluma, Ross semneaza noul contract cu propriul sange. Prima productie Manowar scoasa de Music For Nations este albumul "Into Glory Ride" (1983), tras cu un nou baterist in persoana lui Scott Columbus, individ recomandat de prietena lui Joey (o fi stiut ea ceva!?).Fost instalator, Scott avea un stil total brutal de abordare a instrumentului, seturile de tobe prabusindu-se literalmente sub naprasnicul sau atac, de unde si necesitatea de a i se confectiona in cele din urma un set special, armat cu otel inoxidabil – faimoasele Drums of Doom. Presati de sefii casei de discuri, dornici sa capitalizeze succesul de care se bucurau aparitiile live ale grupului, Joey si colegii sai inregistreaza si mixeaza in numai o saptamana cel de-al treilea album, "Hail To England". Un album pe care cred ca il putem considera fara a gresi unul din clasicele genului heavy metal, de la "Blood Of My Enemies" pana la "Bridge Of Death", trecand prin "Each Dawn I Die", "Kill With Power" sau piesa titulara. Dealtfel, cu un titlu ce releva situatia cam grea cu care se confrunta metalul de cealalta parte a Atlanticului, albumul se dorea, pe undeva, un salut adresat scenei europene, recte britanice, unde genul era acceptat si sustinut atat de public, cat si de show-biz (case de discuri, organizatori de concerte, presa).

Other bands play – Manowar KILLS! Din pacate, cei de la Music For Nations nu aveau de gand sa-i lase sa-si faca prea mult de cap cu meta-lul lor adevarat, astfel ca Manowar trece cu arme si bagaje la Ten Records, un label apartinand grupului Geffen. In acelasi an 1984 este editat "Sign Of The Hammer", o noua colectie de bucati clasice pentru perioada de aur a genului metalic: "All Men Play On 10", "Animals", "Mountains", "The Oath" sau legendara "Guyana (Cult Of The Damned)". In plus, cei de la Geffen investesc in mod apreciabil in grup, oferindu-le posibilitatea de a efectua un prim turneu european, sub un nume cum nu se poate mai bine ales – "Spectacle Of Might" – pe parcursul caruia trupa demonstreaza cu varf si indesat ce vrea sa insemne formula care va deveni sloganul Manowar :"Death To False Metal". Ce este acest "Metal fals"? Simplu – orice grup care nu se ridica la inaltimea asteptarilor fanilor sai. Pentru ca asta, dupa Joey, inseamna sa-i inseli. In ciuda semnalelor venite din Europa, unde Manowar se situa printre cele mai bine cotate titulaturi metalice, presa de acasa continua sa-i ignore – o bila neagra pe care cei de la Geffen n-o prea digera, astfel ca, inca o data, grupul se vede nevoit sa-si caute casa de discuri. Prin urmare, fanii isi cam rod unghiile pana in 1987, cand sub egida Atlantic Records apare "Fighting The World", un album despre care nu de putine ori am auzit spunandu-se cum ca ar cocheta, macar asa putin, cu izul comercial. Argumente? "Carry On", "Blow Your Speakers", chiar "Fighting The World". Da, dar atunci vin si zic, "Violence And Bloodshed", "Holy War", ori "Black Wind, Fire And Steel", astea tot comerciale sunt? In fine… fapt e ca in acelasi an Manowar executa un nou mars triumfal pe batranul continent, puncte de mare atractie in show-urile lor – si asa devastatoare – fiind momentele in care fanii destoinici sunt invitati sa urce pe scena pentru a canta alaturi de grup (cu vocea si chiar cu chitara!). Anul 1988 aduce probabil cel mai bun album din intreaga cariera a trupei (si mai mult ca sigur, cel mai bine vandut), purtand exact titlul cu care fanii isi rasplatisera deja idolii – "Kings Of Metal". Si ca orice regi care se respecta, cei de la Manowar isi permit cam tot ce le trece prin cap, deplasandu-se pana in Anglia pentru a putea inregistra "The Crown And The Ring (Lament Of The Kings)" cu concursul corului Canoldir al Catedralei St. Paul din Birmingham, ca sa nu mai vorbim de orchestra. Bineinteles, cei de la Atlantic fac o criza in momentul in care afla cat au de platit pentru acest aranjament, dar parca poti sa te pui cu ditamai regii? Fie ei si neancoronati….

Deriva?! Doua turnee au fost necesare pentru a multumi cohortele de fani devotati, insa ceea ce parea sa fie clipa de glorie maxima a grupului se va transforma curand intr-un soi de inceput al sfarsitului, o data cu plecarea lui Ross The Boss, caruia brusc ii venise cheful sa cante blues. In locul lui este recrutat David Shankle, ales dintre cei aproape 150 de chitaristi care se prezentasera la probe, insa Manowar rateaza cu brio trecerea in deceniul urmator. De ce "cu brio"? Pai, intr-un deceniu care a inceput cu invazia rock-ului alternativ si a mult mediatizatului Grunge, ce loc si-ar fi putut gasi un grup pentru care a canta Heavy Metal pur si dur era lege? Singura! "Nici nu pot sa ascult asa rahaturi" – zicea Joey DeMaio pe la inceputul anilor ’90. "Grunge? Sponge?! (aprox. "parazit" – n.r.). Ce vrea sa fie asta? O laba trista, asta e! Un cacat! Lumea spune ca ar fi noul metal, dar sa mor daca vad ce are de-a face cu metal-ul. Nu e nici macar "False Metal"! Pana si papagalii de la Poison sunt mai heavy decat rahatul asta futut de Grunge! Cand spuneam "Death To False Metal" vorbeam despre fazele comerciale, dar muzica asta noua nu se ridica nici macar la acel nivel. Nici nu-mi dau seama daca exista vreun cuvant mai injositor decat "cacat" pentru a o descrie! Cert este ca nu-i vor pacali pe fanii muzicii adevarate. Le va merge o vreme, dar o data ce lumea va incepe sa asculte cu atentie asa-zisa lor muzica va descoperi niste cacanari care habar n-au cu instrumentele si tobosari care suna de parca s-ar basi. Asta nu e muzica!" Asa se face ca, intr-o scena sufocata de alternativ, Manowar a trebuit sa stea la cutie pana in 1992, an care a adus fanilor o noua realizare de exceptie, o adevarata epopee metalica intinsa pe mai mult de 70 de minute, trasa cu Rhino la tobe (Scott Columbus fiind temporar preocupat de problemele de sanatate ale fiului sau). Inregistrat chiar in studioul grupului, Haus Winfried (denumit astfel dupa casa compozitorului Richard Wagner), "The Triumph Of Steel" este, dupa multi, una dintre cele mai complete realizari muzicale din sfera genului heavy metal, piesa de rezistenta fiind, fara indoiala, jumatatea de ora intitulata "Achilles Agony And Ecstasy", o bucata epica inspirata din "Iliada" lui Homer. Dovada a sustinerii fenomenale de care se bucura trupa in Europa, albumul intra in topurile germane direct pe locul 35, urcand rapid pana pe 8 – notati, fara a beneficia de suportul unui single sau videoclip! Mai mult, in ziua lansarii albumului, cel mai mare magazin de discuri din Atena este efectiv asediat de cohortele de fani, facand necesara expedierea urgenta a unui nou transport de CD-uri pentru a potoli "foamea" de metal adevarat a fanilor. Nici nu e de mirare ca, doi ani mai tarziu, Manowar va concerta pe Stadionul Pacii si Prieteniei din Atena in fata unei multimi de peste 15 mii de fani, mediu propice pentru ca grupul sa stabileasca recordul de apocalipsa sonora – 129,5 dB. Un Boeing 747 atinge 140 dB la decolare! Recordul va fi oficializat in acelasi an in Germania, la Hanovra, unde doi specialisti in domeniul sonor inregistreaza cu aparatura de ultim moment acelasi nivel de 129,5 dB, in timp ce "Black Wind, Fire And Steel" se dezlantuie prin 10 tone de amplificatoare si difuzoare masurand 12 metri in lungime si 6,4 metri inaltime. Mai mult, bassul lui Joey urca pana la un neverosimil 130,7 dB!

Back in Business Dupa alti doi ani de lucru, Manowar revine in 1996 cu un nou album de studio, "Louder Than Hell", si o noua formula – Scott Columbus este din nou in spatele tobelor, in timp ce in postura de chitarist apare noua achizitie, Karl Logan, pe care Eric il intalnise prin ’91 la o competitie de motociclete in Pennsylvania. "Arati de parca ai fi muzician" – i se adresase Eric, si nu gresea deloc – Karl canta in diverse trupe inca de pe la mijlocul anilor ’80. O simpla discutie de circumstanta avea sa fie singurul rezultat al acestei intalniri pur intamplatoare. In 1994 insa, dupa ce trupa avea sa se desfiinteze si fusese nevoit sa lucreze timp de un an de zile intr-un depozit Procter & Gamble, Karl se decide sa mai faca o incercare pe plan muzical si astfel producatorul Tony Bongiovi ajunge in posesia unui material demo, pe care il retrimite unui "grup cu vechi state de serviciu, care momentan cauta un chitarist" (dupa cum avea sa-i comunice lui Karl). In momentul in care era chemat sa dea o proba intr-un studio din New Jersey, chitaristul habar n-avea ce trupa se interesa de serviciile sale. I se spusese doar sa se pregateasca pentru "cea mai grea auditie pe care a dat-o vreodata". Anul 1997 aduce in sfarsit ceea ce fanii asteptau de atata amar de timp – prima imortalizare pe CD a naprasnicei prestatii live care a constituit dintotdeauna punctul forte al grupului Manowar. "Hell On Wheels", urmat de "Hell On Stage" in 1999, repara pe deplin lipsa materialului live din discografia de pana atunci a trupei, iar in plus, fanii de data mai recenta, au dreptul si la un "Best of…" numit "Anthology". Lucru aparte, in patru tari europene "Hell On Stage" este prezentat in versiuni speciale, fiecare continand, pe langa dublul CD propriu-zis, un bonus CD pe care figureaza cateva piese trase live chiar in tara respectiva… si care nu figureaza in cuprinsul albumului! Pentru Germania, de exemplu, CD-ul bonus contine "Kings Of Metal", "Herz aus Stahl" si "Metal Warriors". Celelalte tari care beneficiaza de acest tratament special sunt Spania, Franta si Portugalia – ia sa vedem, ghiciti de ce? In rest, n-ar mai fi prea multe de spus. Poate asa, telegrafic: Scott a avut in aprilie un accident de motocicleta, fara urmari grave; momentan trupa se afla in turneu; si, in sfarsit, daca aveti o trupa si va simtiti tari pe pozitii, puteti incerca sa va afirmati la Magic Circle Records, casa de discuri infiintata de membri grupului Manowar intru propasirea Metalului adevarat. Adresa este: P.O. Box 7214, Auburn, NY 13022, U.S.A.. Bafta!
Inca o lunga perioada de timp si iata : Warriors Of The World (2002). Manowar se intoarce cu inca o capodopera. Acesti 6 ani ne-au adus 2 albume live Hell On Wheels Live (1997) & Hell On Stage Live (1999). Aceste 2 razboaie live erau singurele piese ce lipseau pentru ca discografia ManowaR sa fie cu adevarat completa, pentru ca boot-leg-urile neoficiale aveau un sound prost, iar o trupa ca Manowar nu putea sa mai accepe asa ceva. 2002 e o binecuvantare pentru toate capetele pletoase, pentru ca The Kings Of Metal s-au intors cu un album nou, foarte original, si cu aceleasi metal feeling.

Fundal literar In opinia celor care au studiat cu atentie fanteziile eroice care abunda in textele Manowar, cea mai usor identificabila sursa de inspiratie ar fi saga lui Conan, "Conan Cymmerianul", apartinand lui Robert Erwin Howard. Banuiesc ca ati facut deja legatura cu cele doua filme de mare succes – "Conan Barbarul" si "Conan Distrugatorul" – cu Arnold Schwarzenegger in rolul titular. Ambele filme ar fi, chipurile, bazate pe cele 12 carti scrise de Howard, insa se pare ca in realitate comercialismul ieftin al acestor productii face vraiste nu numai firul naratiunii propriu-zise, dar mai ales spiritul ei. Au fost destui cei care, in dorinta de a profita de pe urma succesului filmelor, s-au apucat sa preia tema in fel si chip – in general stupid – insa cunoscatorii indica drept cea mai fidela ilustrare in arta a imaginatiei lui Howard piesele compuse de Manowar. Dintre piesele cel mai strans legate de acest subiect se remarca "Ride The Dragon", "Demon’s Whip", "Secrets Of Steel", "Burning" si "Dark Avenger". De fapt, saga lui Conan are indirect la baza mitologia si istoria vikingilor (mitologia scandinavica), precum si invazia acestora in Europa, in secolele VIII-X, tema pe care o regasim in multe compozitii Manowar ("Kill With Power", "Battle Hymn", "Gates Of Valhalla", "March For Revenge", "Blood Of My Enemies", "Black Wind, Fire And Steel", "The Crown And The Ring", "Hail And Kill"). In alta ordine de idei, subiectele cel mai adesea abordate in textele grupului pot fi impartite in patru categorii: "Sabii-si-vrajitorii": Battle Hymn; Dark Avenger; Secrets Of Steel; Gates Of Valhalla; March For Revenge; Revelation; Blood Of My Enemies; Each Dawn I Die; Kill With Power; Hail To England; Bridge Of Death; Thor; The Oath; Sign Of The Hammer; Guyana (Cult Of The Damned); Black Wind, Fire And Steel; Defender; Herz aus Stahl; The Crown And The Ring (Lament Of The Kings); Hail And Kill; Pleasure Slave; Warrior’s Prayer; Achilles; Ride The Dragon; Spirit Horse; Burning; Power Of Thy Sword; Demon’s Whip…. "Manowar in slujba Metalului Adevarat": Metal Warriors; Kings Of Metal; Manowar; All Men Play On 10; Fighting The World; Blow Your Speakers; Holy War; Black Arrows; Warrior’s Prayer; Warlord Wheels Of Fire; Animals…. "Despre adevaratii metalisti": Metal Daze; Gloves Of Metal; Army Of Immortals; Carry On; Kings Of Metal; Metal Warriors…. "Viata e cam naspa, dar in final totul va fi O.K.": Kingdom Come; Master Of The Wind; Herz aus Stahl….

Adrian Popescu